răsărit
română
Etimologie
Din a răsări.
Pronunție
- AFI: /rə.səˈrit/
Substantiv
| Declinarea substantivului răsărit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răsărit | răsărituri |
| Articulat | răsăritul | răsăriturile |
| Genitiv-Dativ | răsăritului | răsăriturilor |
| Vocativ | răsăritule | răsăriturilor |
- faptul de a răsări.
- trecere a unui astru la orizont; momentul apariției unui astru la orizont; (spec.) moment al zilei când răsare Soarele.
- (fig.) începutul unei ere sau al unei vieți noi.
- punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est.
- țară, ținut așezat în direcția răsăritului față de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ținut sau dintr-o astfel de țară.
Cuvinte derivate
Expresii
- Răsăritul și Apusul = lumea întreagă
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a răsări.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului răsărit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | răsărit | răsăriți |
| Feminin | răsărită | răsărite |
| Neutru | răsărit | răsărite |
- (despre plante) care a ieșit din pământ; încolțit.
- (despre copii) care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii.
- care depășește măsura comună, obișnuită; (fig.) mai deosebit, mai de seamă; valoros.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.