psihologie
română
Etimologie
Din franceză psychologie, care provine din latină psychologia < greacă antică ψυχή (suchē, "suflet") + -λογία (-logia, "studiu").
Pronunție
- AFI: /psi.ho.lo'ʤi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului psihologie | ||
| ' | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | psihologie | - |
| Articulat | psihologia | - |
| Genitiv-Dativ | psihologiei | - |
| Vocativ | ' | ' |
- știință care se ocupă cu studiul proceselor și al particularităților psihice.
- totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate.
- totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate.
Sinonime
- 2: mentalitate
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- psihologia artei
- psihologia limbajului
- psihologia lingvistică
- psihologie abisală
- psihologie animală
- psihologie fiziologică
- psihologie socială
Traduceri
știință care are ca obiect studierea activității psihice a omului
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.