praștie

română

Etimologie

Din slavă (veche) prašta.

Pronunție

  • AFI: /ˈpraʃ.ti.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
praștie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ praștie prăștii
Articulat praștia prăștiile
Genitiv-Dativ praștiei prăștiilor
Vocativ praștie prăștiilor
  1. veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită.
  2. aruncătură cu praștia; distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia.
  3. frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș.
  4. frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică
  • (reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost
  • A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.