aruncătură

română

Etimologie

Din a arunca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.run.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aruncătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aruncătură aruncături
Articulat aruncătura aruncăturile
Genitiv-Dativ aruncăturii aruncăturilor
Vocativ aruncătură aruncăturilor
  1. aruncare.
  2. distanță la care ajunge un obiect aruncat.
  3. (rar) săritură.

Expresii

  • Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire
  • Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat
  • O aruncătură de băț = (foarte) aproape


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.