jucărie
română
Etimologie
Din juca + sufixul -ărie.
Pronunție
- AFI: /ʒu.kəˈri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului jucărie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jucărie | jucării |
| Articulat | jucăria | jucăriile |
| Genitiv-Dativ | jucăriei | jucăriilor |
| Vocativ | jucărio | jucăriilor |
- obiect cu care se joacă copiii.
- (fig.) persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă.
- (fig.) lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic.
Cuvinte derivate
Traduceri
obiect cu care se joacă copiii
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.