jucător

română

Etimologie

Din a juca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
jucător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jucător jucători
Articulat jucătorul jucătorii
Genitiv-Dativ jucătorului jucătorilor
Vocativ jucătorule jucătorilor
  1. persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc.
  2. (pop.) dansator.
  3. (adjectival) jucăuș, zglobiu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.