mutație

Etimologie

Din franceză mutation < latină mutatio.

Pronunție

• AFI: /muˈta.ʦi.e/

Substantiv

1. schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare.
2. înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva.
3. prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală).
4. (spec.) (biol.) apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar.
5. (spec.) (fon.) transformare sistematică a unei serii de sunete în altele.
6. (jur.) transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta.

Anagrame

• amuțite
• muțeați

Referințe

• DEX '98 via DEX online