statut

română

Etimologie

Din franceză statut < latină statutum.

Pronunție

  • AFI: /sta'tut/


Substantiv


Declinarea substantivului
statut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ statut statute
Articulat statutul statutele
Genitiv-Dativ statutului statutelor
Vocativ statutule statutelor
  1. act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; (p.gener.) lege, regulament.
  2. (în sociologie) (și în sintagma statut social) locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status.
  3. (spec.) (înv.) constituție.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.