morișcă
română
Etimologie
Din moară + sufixul -ișcă.
Pronunție
- AFI: /mo'riʃ.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului morișcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | morișcă | moriști |
| Articulat | morișca | moriștile |
| Genitiv-Dativ | moriștii | moriștilor |
| Vocativ | morișcă | moriștilor |
- mașină mică de vânturat grâne.
- râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc.
- moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna.
- jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârtește în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături).
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.