semănătură

română

Etimologie

Din a semăna + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /se.mə.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
semănătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semănătură semănături
Articulat semănătura semănăturile
Genitiv-Dativ semănăturii semănăturilor
Vocativ semănătură semănăturilor
  1. însămânțare.
  2. (la pl.) plante ieșite din sămânța semănată.
  3. loc, teren însămânțat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.