însămânțare
română
Etimologie
Din a însămânța.
Pronunție
- AFI: /ɨn.sə.mɨn'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului însămânțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însămânțare | însămânțări |
| Articulat | însămânțarea | însămânțările |
| Genitiv-Dativ | însămânțării | însămânțărilor |
| Vocativ | însămânțare | însămânțărilor |
- acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.