mireasă
română
Etimologie
Din mire + sufixul -easă.
Pronunție
- AFI: /mi're̯a.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mireasă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mireasă | mirese |
| Articulat | mireasa | miresele |
| Genitiv-Dativ | miresei | mireselor |
| Vocativ | mireasă, mireaso | mireselor |
- nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale.
- (bot.) (Coleus blumei) plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală.
Sinonime
Antonime
Cuvinte compuse
- floarea-miresei
- frate de mireasă
- hora miresei
- mireasa Domnului
Vezi și
Expresii
- A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc
- A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin
- A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba
Traduceri
tânără în ziua nunții sale
|
|
plantă; floare
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.