mireasă

română

Etimologie

Din mire + sufixul -easă.

Pronunție

  • AFI: /mi're̯a.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mireasă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mireasă mirese
Articulat mireasa miresele
Genitiv-Dativ miresei mireselor
Vocativ mireasă, mireaso mireselor
  1. nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale.
  2. (bot.) (Coleus blumei) plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală.

Sinonime

  • 1: (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă
  • 2: (bot.) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista

Antonime

Cuvinte compuse

Vezi și

Expresii

  • A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc
  • A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin
  • A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.