noră
română
Etimologie
Din latină nǒrus < formă populară a lui nŭrus.
Pronunție
- AFI: /'no.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului noră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | noră | nurori |
| Articulat | nora | nurorile |
| Genitiv-Dativ | nurorii, norei | nurorilor |
| Vocativ | ' | ' |
Antonime
Cuvinte apropiate
Expresii
- A intrat nora-n blide = se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești
Traduceri
soție a fiului în raport cu părinții acestuia
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.