socru

română

Etimologie

Din latină sǒcrum (< socrus = socer).

Pronunție

  • AFI: /'so.kru/


Substantiv


Declinarea substantivului
socru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ socru socri
Articulat socrul socrii
Genitiv-Dativ socrului socrilor
Vocativ ' '
  1. tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț.
  2. (la pl.) părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.