maimuță
română
Etimologie
Din neogreacă μαϊμού (maïmoú), care provine din turcă maymun < arabă مَيْمُون (maymūn).
Pronunție
- AFI: /majˈmu.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului maimuță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maimuță | maimuțe |
| Articulat | maimuța | maimuțele |
| Genitiv-Dativ | maimuței | maimuțelor |
| Vocativ | maimuță, maimuțo | maimuțelor |
- (zool.) nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat.
- Gorila este o maimuță.
- (fam.) epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții.
Sinonime
- 1: (zool.) (înv. și reg.) moimă, (Ban. și Transilv.) maimucă, (înv.) simie
Cuvinte derivate
- maimuțar
- maimuțăreală
- maimuțări, maimuți
- maimuțărie, momițărie
- maimuțărire, maimuțire
- maimuțărit, maimuțit
- maimuțică
- maimuțoi
Cuvinte compuse
- coadă-de-maimuță
- om-maimuță
Cuvinte apropiate
- cebo-
- maimucă
- piteco-, pitec-
Vezi și
vedeți și
|
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.