urangutan

română

Variante

Etimologie

Din franceză orang-outan < limba malaieziană orang hutan („omul pădurii”).

Pronunție

  • AFI: /u.ran.gu'tan/


Substantiv


Declinarea substantivului
urangutan
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urangutan urangutani
Articulat urangutanul urangutanii
Genitiv-Dativ urangutanului urangutanilor
Vocativ - -
  1. (zool.) (Pongo) maimuță antropoidă de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Borneo.

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.