inteligent

română

Din franceză intelligent < latină intelligens, -ntis.

Declinarea adjectivului inteligent
	Singular	Plural
Masculin	inteligent	inteligenți
Feminin	inteligentă	inteligente
Neutru	inteligent	inteligente

înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător.
O minte inteligentă.
care denotă inteligență.
O faptă inteligentă.

1: ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz
2: spiritual, chibzuit, cuminte, deștept, înțelept

plin de inteligență; deștept

islandeză: vitiborinn (íslenska), vitrænn (íslenska), gáfaður (íslenska), greindur (íslenska)
italiană: intelligente (italiano)
japoneză: 聡明な (そうめいな, sōmei-na) (日本語)
maghiară: értelmes (magyar)
norvegiană: intelligent (norsk)
neerlandeză: intelligent (Nederlands)
papamiento: inteligente (Papiamentu)
poloneză: inteligentny (polski)
portugheză: inteligente (português)
rusă: умный (úmnyj) (русский), разумный (razúmnyj) (русский)
sârbă: интелигентан (inteligentan) (српски / srpski)
spaniolă: inteligente (español)
suedeză: intelligent (svenska), klok (svenska)
turcă: akıllı (Türkçe), zeki (Türkçe), anlayışlı (Türkçe)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.