nătâng

română

Etimologie

Din slavă (veche) netengŭ „leneș”.

Pronunție

  • AFI: /nə'tɨng/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
nătâng
Singular Plural
Masculin nătâng nătângi
Feminin nătângă nătânge
Neutru nătâng nătânge
  1. fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc.
  2. (despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc.
  3. (rar) nepriceput, naiv, neîndemânatic.
  4. îndărătnic, încăpățânat; supărăcios, nervos.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
nătâng
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nătâng nătângi
Articulat nătângul nătângii
Genitiv-Dativ nătângului nătângilor
Vocativ nătângule nătângilor
  1. persoană fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc.
  2. (rar) om nepriceput, naiv, neîndemânatic.
  3. om îndărătnic, încăpățânat; om supărăcios, nervos.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.