nătângă

română

Etimologie

Din nătâng.

Pronunție

  • AFI: /nə'tɨn.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nătângă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nătângă nătânge
Articulat nătânga nătângele
Genitiv-Dativ nătângei nătângelor
Vocativ nătângo nătângelor
  1. persoană fără inteligență, fără pricepere; prostănacă, neghioabă.
  2. (rar) persoană nepricepută, naiv, neîndemânatică.
  3. persoană îndărătnică, încăpățânată; persoană supărăcioasă, nervoasă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.