înțelept
română
Etimologie
Din latină intellectus.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʦe'lept/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înțelept | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înțelept | înțelepți |
| Feminin | înțeleaptă | înțelepte |
| Neutru | înțelept | înțelepte |
- (adesea substantivat) care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept.
- (despre înfățișarea, acțiunile sau manifestările cuiva) care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune.
- prevăzător, chibzuit, stăpânit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului înțelept | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înțelept | înțelepți |
| Articulat | înțeleptul | înțelepții |
| Genitiv-Dativ | înțeleptului | înțelepților |
| Vocativ | înțeleptule | înțelepților |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.