înțelepciune

română

Etimologie

Din latină intellectio, intellectionis.

Pronunție

AFI: /ɨn.ʦe.lepˈʧju.ne/

Substantiv


Declinarea substantivului
înțelepciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înțelepciune invariabil
Articulat înțelepciunea invariabil
Genitiv-Dativ înțelepciunii invariabil
Vocativ înțelepciune invariabil
  1. capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor.
  2. cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.