năuc

română

Etimologie

Din slavă (veche) neukŭ.

Pronunție

  • AFI: /nə'uk/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
năuc
Singular Plural
Masculin năuc năuci
Feminin năucă năuce
Neutru năuc năuce
  1. (adesea substantivat) amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit.
  2. (înv. și pop.) nătâng, prost, nepriceput.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.