mico

Vezi și : mico-, miço

catalană

(català)

Etimologie

Din spaniolă mico.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mico m., micos pl.

  1. maimuță
  2. (fam. și fig.) persoană ridicolă

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din portugheză mico.

Pronunție

  • AFI: /mi.ko/


Substantiv

mico m., micos pl.

  1. maimuță cu coada prehensilă

Vezi și

Referințe




galiciană

(galego)

Etimologie

Confer spaniolă mico.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mico m., micos pl.

  1. pis (strigăt cu care se cheamă pisica)
  2. maimuță
  3. (fam. și fig.) persoană ridicolă

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Din rădăcina proto-indo-europeană *meigh- ("a sclipi").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

micō (infinitivul prezent micāre, perfectul activ micuī, supinul micātum)

  1. a fremăta, a vibra, a dârdâi
  2. a scânteia, a licări, a străluci, a luci
  3. a tremura
  4. a pulsa

Cuvinte derivate

  • micans




portugheză

(português)

Etimologie

Din limba cumanagota.

Pronunție

  • AFI: /'mi.ku/


Substantiv

mico m., micos pl.

  1. maimuță cu coada prehensilă
  2. (fam. și fig.) persoană urâtă

Cuvinte compuse

  • mico-leão
  • mico-leão-dourado

Expresii

  • pagar mico

Vezi și

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din limba cumanagota.

Pronunție

  • AFI: /'mi.ko/


Substantiv

mico m., micos pl.

  1. maimuță cu coada prehensilă
  2. (fam. și fig.) bărbat tânăr de statură scurtă
  3. (fam. și fig.) persoană ridicolă
  4. (fam. și fig.) persoană urâtă
  5. (fam.) copil
  6. (reg., în Nicaragua, argou) vulvă, vagin

Sinonime

Cuvinte derivate

  • mica

Cuvinte compuse

  • mico capuchino
  • mico maicero
  • zapote de mico

Expresii

  • dar el mico
  • hacer mico
  • ser el último mico
  • volverse mico

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.