mătanie
română
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) metanija.
Pronunție
- AFI: /məˈta.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului mătanie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mătanie | mătănii |
| Articulat | mătania | mătăniile |
| Genitiv-Dativ | mătăniei | mătăniilor |
| Vocativ | mătanie | mătăniilor |
- (în unele practici religioase) îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ, în semn de venerație și de pocăință.
- (p.gener.) plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală.
- (la pl.) șirag de mărgele de os, de lemn etc. pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite.
- (înv.) mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.