amant
română
Etimologie
Din franceză amant < latină amans, amantis.
Pronunție
- AFI: /a'mant/
Substantiv
| Declinarea substantivului amant | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amant | amanți |
| Articulat | amantul | amanții |
| Genitiv-Dativ | amantului | amanților |
| Vocativ | amantule | amanților |
- bărbat care întreține relații de dragoste cu o femeie fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.