aține

română

Variante

Etimologie

Din latină *attenere (= attinere).

Pronunție

  • AFI: /a'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
aține
Infinitiv a aține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ațin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ație
Participiu aținut
Conjugare III
  1. (v.refl. tranz.) a pândi trecerea cuiva (stând în calea lui).
  2. (v.refl. tranz.) (rar) a se ține după cineva; a urmări.
  3. (v.refl.) a fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.