inerție

română

Etimologie

Din franceză inertie < latină inertia.

Pronunție

  • AFI: /i.ner'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
inerție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inerție inerții
Articulat inerția inerțiile
Genitiv-Dativ inerției inerțiilor
Vocativ inerție inerțiilor
  1. (fiz.) proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
  2. proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
  3. (fig.) tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.