indolență
română
Etimologie
Din franceză indolence < latină indolentia.
Pronunție
- AFI: /in.do'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului indolență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indolență | indolențe |
| Articulat | indolența | indolențele |
| Genitiv-Dativ | indolenței | indolențelor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
stare de indolent
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.