iarnă

română

Etimologie

Din latină (tempora) hībernā > hībernum.

Pronunție

  • AFI: /'jar.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
iarnă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iarnă ierni
Articulat iarna iernile
Genitiv-Dativ iernii iernilor
Vocativ iarno iernilor
  1. anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie.
  2. (fig.) an
    A mai trecut o iarnă...

Sinonime

  • 1: sezonul alb

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • flori-de-iarnă
  • martin-de-iarnă
  • presură-de-iarnă
  • salată de iarnă
  • sturz de iarnă
  • trandafir-de-iarnă
  • verdeața-iernii

Locuțiuni

  • (loc. adj.) De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna
  • (loc. adv.) De cu iarnă = fiind încă iarnă
  • (adverbial; în forma iarna) - în timpul iernii

Expresii

  • Iarna n-o mănâncă lupii = iarna nu trece fără geruri și viscole


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.