iernător

română

Etimologie

Din a ierna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /jer.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
iernător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iernător iernătoare
Articulat iernătorul iernătoarele
Genitiv-Dativ iernătorului iernătoarelor
Vocativ iernătorule iernătoarelor
  1. bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.