solstițiu

română

Etimologie

Din latină solstitium, franceză solstice.

Pronunție

  • AFI: /solsˈti.ʦju/


Substantiv


Declinarea substantivului
solstițiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solstițiu solstiții
Articulat solstițiul solstițiile
Genitiv-Dativ solstițiului solstițiilor
Vocativ solstițiule solstițiilor
  1. fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.