hivern

catalană

(català)

Variante

  • invern

Etimologie

Din occitană veche ivern < latină hībernum (tempus), din hībernus („de iarnă”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /iˈbɛrn/
  • (central, oriental) AFI: /iˈvɛɾn/


Substantiv

hivern m., hiverns pl.

  1. iarnă

Cuvinte derivate

  • hivernacle
  • hivernada
  • hivernal
  • hivernant
  • hivernar
  • hivernenc
  • hiverner

Cuvinte compuse

  • hivern de la vida
  • hivern nuclear

Etimologie

Din hivernar.

Verb

  1. (reg.) forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru hivernar.
  2. (înv.) forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru hivernar.
  3. (înv.) forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru hivernar.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.