hermină

română

Variante

  • (înv.) ermină

Etimologie

Din franceză hermine, care provine din neerlandeza veche *harmino, din *harmo (confer neerlandeză dialectală herm) hermine.

Provine din proto-germanică *harmǭ. O derivare din latină medie mūs Armenius este nefondată.

Pronunție

  • AFI: /her'mi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hermină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hermină hermine
Articulat hermina herminele
Genitiv-Dativ herminei herminelor
Vocativ hermină herminelor
  1. (zool.) (Mustela erminea) animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge.
  2. (p.restr.) blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal.
    Blană de hermină.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.