hermină
română
Variante
- (înv.) ermină
Etimologie
Din franceză hermine, care provine din neerlandeza veche *harmino, din *harmo (confer neerlandeză dialectală herm) hermine.
Provine din proto-germanică *harmǭ. O derivare din latină medie mūs Armenius este nefondată.
Pronunție
- AFI: /her'mi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hermină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hermină | hermine |
| Articulat | hermina | herminele |
| Genitiv-Dativ | herminei | herminelor |
| Vocativ | hermină | herminelor |
- (zool.) (Mustela erminea) animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge.
- (p.restr.) blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal.
- Blană de hermină.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.