grătar

Etimologie

Probabil latină *gratarium (< *gratis = cratis).

Pronunție

• AFI: /grə'tar/

Substantiv

1. ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturare a cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc.
2. obiect alcătuit din vergele metalice paralele, prinse într-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; (p.ext.) friptură astfel preparată.
3. obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei.
4. partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul.
5. (tehn.) grilă.

Referințe

• DEX '98 via DEX online