flamură

română

Etimologie

Din neogreacă φλάμμουρος (flámmouros), confer φλάμπουρος (flámbouros).

Pronunție

  • AFI: /'fla.mu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
flamură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flamură flamuri
Articulat flamura flamurile
Genitiv-Dativ flamurii flamurilor
Vocativ ' '
  1. steag, drapel.
  2. pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război.
  3. pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor.

Sinonime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.