marină

română

Etimologie

Din franceză marine, italiană marina.

Pronunție

  • AFI: /ma'ri.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
marină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marină marine
Articulat marina marinele
Genitiv-Dativ marinei marinelor
Vocativ marină marinelor
  1. totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent.
  2. știința și tehnica navigației.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.