înrăma

română

Etimologie

Din în- + ramă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.rə'ma/


Verb


Conjugarea verbului
înrăma
Infinitiv a înrăma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înrămez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înrămeze
Participiu înrămat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune un obiect în ramă; a încadra.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.