marina

română

Etimologie

Din franceză mariner, germană marinieren.

Pronunție

  • AFI: /ma.ri'na/


Verb


Conjugarea verbului
marina
Infinitiv a marina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 marinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să marineze
Participiu marinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.