bandiera

română

Etimologie

Din bandieră.

Pronunție

  • AFI: /ban.diˈe.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bandieră.




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină banda.

Pronunție

  • AFI: /ban'djɛra/


Substantiv

bandiera f., bandiere pl.

  1. drapel, bandieră, steag

Cuvinte derivate

  • banda
  • banderese
  • banderuola
  • bandieraio

Cuvinte compuse

  • bandiera d'Europa, bandiera europea

Cuvinte apropiate

  • cantone
  • gonfalone
  • pavese
  • stendardo
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.