bandieră

română

Etimologie

Din italiană bandiera.

Pronunție

  • AFI: /ban.di'e.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bandieră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandieră bandiere
Articulat bandiera bandierele
Genitiv-Dativ bandierei bandierelor
Vocativ bandieră bandierelor
  1. (înv.) steag, drapel, stindard.
  2. (spec.) steag al unei unități militare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.