emblemă
română
Etimologie
Din franceză emblème < latină emblema.
Pronunție
- AFI: /em'ble.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului emblemă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | emblemă | embleme |
| Articulat | emblema | emblemele |
| Genitiv-Dativ | emblemei | emblemelor |
| Vocativ | emblemă | emblemelor |
- obiect, imagine care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee.
- simbol; figură alegorică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.