extaz
română
Etimologie
Din franceză extase < greacă antică ἔκστασις (ékstasis, "transport").
Pronunție
- AFI: /eks'taz/
Substantiv
| Declinarea substantivului extaz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | extaz | extaze |
| Articulat | extazul | extazele |
| Genitiv-Dativ | extazului | extazelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinații etc., care |apare sub influența unor ritualuri și practici religioase.
- (med.) stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare.
- admirație profundă, nețărmurită.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
stare emoțională de exaltare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.