eter

română

Etimologie

Din franceză éther < latină aether.

Pronunție

  • AFI: /e'ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
eter
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eter eteri
Articulat eterul eterii
Genitiv-Dativ eterului eterilor
Vocativ eterule eterilor
  1. combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie.
  2. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
  3. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
eter
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eter eteruri
Articulat eterul eterurile
Genitiv-Dativ eterului eterurilor
Vocativ eterule eterurilor
  1. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.