elector
română
Etimologie
Din franceză électeur < latină elector.
Pronunție
- AFI: /e.lek'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului elector | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | elector | electori |
| Articulat | electorul | electorii |
| Genitiv-Dativ | electorului | electorilor |
| Vocativ | electorule | electorilor |
- persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva.
- (înv.) persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său.
- (în imperiul romano-german) principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care îl alegea pe împărat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.