vot

română

Etimologie

Din franceză vote.

Pronunție

  • AFI: /vot/


Substantiv


Declinarea substantivului
vot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vot voturi
Articulat votul voturile
Genitiv-Dativ votului voturilor
Vocativ votule voturilor
  1. exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
  2. mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.