doliu
română
Etimologie
Din latină dolium. Confer franceză deuil.
Pronunție
- AFI: /ˈdo.lju/
Substantiv
| Declinarea substantivului doliu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | doliu | doliuri |
| Articulat | doliul | doliurile |
| Genitiv-Dativ | doliului | doliurilor |
| Vocativ | doliule | doliurilor |
- durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva.
- semn exterior (îmbrăcăminte neagră, bantă neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul; perioadă cât cineva poartă asemenea semne.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește pentru a exprima durerea la moartea și după moartea unei rude.
- (loc.adv.) În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.