bantă

română

Etimologie

Din rusă бант(а) (bant(a)) < germană Band.

Alternativ intrase în limba română din dialectul săsesc bant.

Pronunție

  • AFI: /'ban.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bantă benți
Articulat banta bențile
Genitiv-Dativ benții benților
Vocativ bantă benților
  1. bandă.
  2. fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii.
  3. (înv.; la pl.) cătușe, obezi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.