îndolia

română

Etimologie

Din în- + doliu. Confer franceză endeuiller.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.do.li'a/


Verb


Conjugarea verbului
îndolia
Infinitiv a îndolia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 îndoliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îndolieze
Participiu îndoliat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a produce doliu; a pricinui o durere adâncă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.