divan
română
Etimologie
Din turcă divan.
Pronunție
- AFI: /di'van/
Substantiv
| Declinarea substantivului divan | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | divan | divanuri |
| Articulat | divanul | divanurile |
| Genitiv-Dativ | divanului | divanurilor |
| Vocativ | divanule | divanurilor |
- canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi.
- (în imperiul otoman) consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc.
- adunare, ședință a divanului.
- sală, clădire în care se adunau membrii divanului; sediul divanului; (p.gener.) loc de adunare și de consfătuire.
- (înv.) judecată, proces.
- culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- divan ad-hoc
Expresii
- (glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.