consfătuire

română

Etimologie

Din a (se) consfătui.

Pronunție

  • AFI: /kon.sfə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consfătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consfătuire consfătuiri
Articulat consfătuirea consfătuirile
Genitiv-Dativ consfătuirii consfătuirilor
Vocativ consfătuire consfătuirilor
  1. acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei.
  2. întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.